-Ah, uite-aici un taxi! E ok dacă te las aici? – Da, sigur, mulţumesc! Te pup! – Şi eu te pup! Îmi pare rău că nu te pot duce până acasă, dar… – Te rog, nu ai de ce să-ţi pară rău. E ok. Pa! Schimbul de locuri dintr-o maşină în alta îi păru chiar
Categorie: Povestiri de pe Pământ – proza scurta; dialoguri spirituale
„Ştii, asta e menirea spiritului care coboară-n trup, care se limitează într-o formă: să înalţe trupul prin iubire, să-l înveţe iubirea, să fie iubire cu totul…. să înalţe trupul şi materia până la cele mai înalte frecvenţe ale luminii. Să fie una. Să nu mai fie separate Cerurile de Pământ. Numai omul poate să facă asta.”
Îţi mulţumesc că mi te-ai arătat. În fel şi chip. Că mi-ai permis să te cunosc şi să te recunosc şi-aici, în lumea asta. Atât cât ai vrut tu. Eu te-am tot căutat! Cât de mult mi-ai lipsit! Cât mi-a lipsit această căldură, acest… Acasă! Cât aş fi vrut să-ţi pot spune toate astea, să
Extrase din cartea “Povestiri de pe Pământ” – Daniela Marin Partea I – Dialogul de azi – dialoguri spirituale “Dependentul”: – Ce are cu adevărat importanţă pentru tine? Gândeşte-te bine. Nu da răspunsuri automate. Nu lăsa sintagmele sociale să-ţi joace feste. Nu te lăsa jucat pe sfori. Eşti om, nu eşti paiaţă. – Ba, asta e!
Worlds of Words 