words create worlds
Lumea împărţită nu între cerurişi pământuri şi ape,nu între piatră şi roua începutului unei idei perfecteîncredinţate unei speranţe,(copilărească încercarecompunere despre vacanţa tatălui şi-a mamei)lumea împărţită în ochi,privirice caută hranăpriviri ce caută sensurisupravieţuirişi spectacol,lumea aceasta împărţită între zborul şi adormirea pescăruşilorpriveşte înapoi către mine. Iunie, 2025, Marea Neagră, România©Daniela Marin Cu totul altfel să priveşti marea
Nu ştiu de ce nu mai pot conecta contul de Instagram cu acest blog, dar uite că s-a ivit ocazia astfel încât să fie necesar să postez aici. De la începutul acestui an am creat nişte clipuri, fragmente de jurnal – #jurnaldmm şi #jurnal2024 sunt cele două Taguri pe care le-am folosit pentru cele 9
Totul pare. Ochilor aţintiţi. Uneori pare chiar şi pentru proprii-mi ochi. Pare că nu voi putea nicicând în astă viaţă să privesc altfel zilele acestea, acum trei la număr, 20, 21 şi 22 iunie. Oricât mă arunc în treburi, atât cât pot şi cum pot să le fac, dar fac ce fac şi privesc lumânările aprinse. Atunci, simt cum mă prăbuşesc într-un hău al lipsei de sens. Iubirea e umbrită de tristeţe… cu alte cuvinte, nu e iubire pură. Observaţia asta mă trage de păr şi mă scoate din fundul fântânii.
Şi ca să închei cu anul 2020, curăţat de lacrimile unei ploi aşa cum nu am mai întâlnit în noaptea de revelion, aici, în Bucureşti, las şi aceste fragmente de viaţă. De uitat, nu te vom uita 2020. Rămâi în pace.
Frumuseţea stă în ochiul privitorului, aşa cum scrie pe undeva prin Noul Testament. Mă gândesc că s-ar putea să fie nevoie de unul şi mai nou, deşi, nici acesta nu şi-a atins potenţialul. Dar aşa suntem noi, grăbiţi, nerăbdători, leneşi, uşor şi repede plictisiţi de o repetiţie care nu trezeşte vreo plăcere. Copii, deh! Mai are ceva de petrecut omenirea până să ajungă la maturitate.
Worlds of Words 