Lumina lumina lumina din mine în oglinzile aşezate din loc în loc în locul tăcerii – umplutura spaţiului vieţii ce încă era. Cu ochi luminaţi mă priveam în reflectările voastre -contururi de piele respirându-mi viaţa. Cu ochi luminaţi vă imploram de-o iertare, de vreo iubire clandestină, ceva, un altceva, vreun fior netrăit în viaţa ce
Categorie: Poezii
Aceasta este imaginea care mi-a venit în minte: o mare, un ocean de cupluri care chiar se iubesc, plutind peste tot Pământul ca nişte lampioane zburătoare luminate… Ştiu că în lumea asiatică astfel de lampioane se înalţă pentru îndepărtarea spiritelor rele sau îmbunarea Zeului Focului. Poate că asta ar trebui să facă toţi cei care
Un drag de om mi-a dăruit credite pentru a-mi dezvolta experienţa cu Inteligenţa-Compozitoare din site-ul suno. Tot el, dragul de om, îmi trimisese vestea despre site-ul ăsta. Nu ştiu de ce. Poate că aşa a simţit, că trebuie să scot la lumină muzica poeziei mele. S-o caut mai întâi, să văd dacă există şi cum
Lumea împărţită nu între cerurişi pământuri şi ape,nu între piatră şi roua începutului unei idei perfecteîncredinţate unei speranţe,(copilărească încercarecompunere despre vacanţa tatălui şi-a mamei)lumea împărţită în ochi,privirice caută hranăpriviri ce caută sensurisupravieţuirişi spectacol,lumea aceasta împărţită între zborul şi adormirea pescăruşilorpriveşte înapoi către mine. Iunie, 2025, Marea Neagră, România©Daniela Marin Cu totul altfel să priveşti marea
M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am




