words create worlds
Trăim, suntem contemporani cu cea mai dinamică perioadă a istoriei moderne a omenirii. Poate tot astfel gândeau şi generaţiile de la începutul secolului 18, 19, 20. Artiştii, scriitorii, poeţii, filozofii, avantgarda schimbării oricărei paradigme, trăiau ei oare aceeaşi stare de “misfit”? Se simţeau la fel de nepotriviţi cu lumea în care trăiau? Încercau să-i arate defectele, inerţiala rămânere în urma evoluţiei fireşti a conştiinţei? Cu siguranţă.
Este minunat să te trezeşti în lumina soarelui celei dintâi zi a anului!
Este minunat să te trezeşti, mai înainte de toate. Şi-apoi, imediat după ce ochii şi mintea au refăcut amintirea spaţiu-timpului în care exişti, e minunat să poţi zâmbi.
Şi ca să închei cu anul 2020, curăţat de lacrimile unei ploi aşa cum nu am mai întâlnit în noaptea de revelion, aici, în Bucureşti, las şi aceste fragmente de viaţă. De uitat, nu te vom uita 2020. Rămâi în pace.
Frumuseţea stă în ochiul privitorului, aşa cum scrie pe undeva prin Noul Testament. Mă gândesc că s-ar putea să fie nevoie de unul şi mai nou, deşi, nici acesta nu şi-a atins potenţialul. Dar aşa suntem noi, grăbiţi, nerăbdători, leneşi, uşor şi repede plictisiţi de o repetiţie care nu trezeşte vreo plăcere. Copii, deh! Mai are ceva de petrecut omenirea până să ajungă la maturitate.
Anul acesta a pornit să rotească placa turnantă a marii scene a lumii. Probabil că peste şase ani vom vedea un alt décor, alte obiecte de recuzită, alte costume, alte poveşti şi poate chiar şi alţi actori. Să fim pregătiţi să interpretăm orice fel de rol, mă gândesc. Să ne deschidem mintea cât mai mult, să învăţăm cât mai bine şi cât mai repede că… “ce e val, ca valul trece”. Ce rămâne? „Aceasta-i întrebarea.”
Worlds of Words 