words create worlds
Sărbătorindu-se azi doamnele ce poartă numele Elena, cărora le doresc să fie sănătoase şi strălucitoare în iubirea ce sunt, mi-am amintit de cântecul lui Roch Voisine, Helene. A fost o perioadă în viaţa mea în care îmi plăcea tare mult Roch Voisine. Nu neapărat şi cântecul Helene. ;) Altele erau “ale mele”. Dar azi, poate
Cum să aduni o fericire cu o nefericire şi să-ţi dea ceva pe plus? Nu-ţi poate da decât cel mult egal cu zero.
Dacă aduni două nefericiri, vei aduna pe axa numerelor negative multe bagaje care îngreunează şi impovărează familia. Două nefericiri nu pot da o fericire, la fel cum -2 nu poate fi egal cu +1. Din asta nu se scapă.
Nevoia de „tată”-„soţ”- “prieten” – “frate” – “partener” reflectă nevoia de dumnezeu. Semnifică încă separarea de dumnezeu sau de conştiinţa sau de prezenţa sau de sursa din care ştii fără să ştii că faci parte, acea sursă de care eşti legată cu un fir invizibil, atât de subţire şi totuşi atât de puternic. Reflectă dorul de reunire, de reîntregire.
Creaţie-reacţie, nu este doar un joc de cuvinte. Este chiar realitatea comună. Gândim ceea ce urmează să trăim ca o consecinţă liniară a programării mentale. Iar acest lucru începe din copilărie.
Tot ce ne este necesar există în noi. Important este să descoperim cum să descoperim toate cele pe care le considerăm a fi absente şi, în consecinţă, necesare. Desigur, pot exista nişte metode, nişte modalităţi prin care putem activa anumite circuite prăfuite, ruginite, acele circuite care pun în mişcare sau retrezesc informaţii primordiale, dar pentru asta e nevoie, mai întâi de orice, de voinţa de a le aplica. Şi mai există condiţia cunoaşterii lor.
Worlds of Words 