words create worlds
A twisted careless thought curled back into the middle of my mind. An accidental consequence of someone else’s solid truth, a radiant silent reply, a whirling wind, the dust of scattered memories brought up. I wish I could have held it – a kite I’d never flown. I wish I could have kept it out
Sărbătorindu-se azi doamnele ce poartă numele Elena, cărora le doresc să fie sănătoase şi strălucitoare în iubirea ce sunt, mi-am amintit de cântecul lui Roch Voisine, Helene. A fost o perioadă în viaţa mea în care îmi plăcea tare mult Roch Voisine. Nu neapărat şi cântecul Helene. ;) Altele erau “ale mele”. Dar azi, poate
Cum să aduni o fericire cu o nefericire şi să-ţi dea ceva pe plus? Nu-ţi poate da decât cel mult egal cu zero.
Dacă aduni două nefericiri, vei aduna pe axa numerelor negative multe bagaje care îngreunează şi impovărează familia. Două nefericiri nu pot da o fericire, la fel cum -2 nu poate fi egal cu +1. Din asta nu se scapă.
Nevoia de „tată”-„soţ”- “prieten” – “frate” – “partener” reflectă nevoia de dumnezeu. Semnifică încă separarea de dumnezeu sau de conştiinţa sau de prezenţa sau de sursa din care ştii fără să ştii că faci parte, acea sursă de care eşti legată cu un fir invizibil, atât de subţire şi totuşi atât de puternic. Reflectă dorul de reunire, de reîntregire.
Creaţie-reacţie, nu este doar un joc de cuvinte. Este chiar realitatea comună. Gândim ceea ce urmează să trăim ca o consecinţă liniară a programării mentale. Iar acest lucru începe din copilărie.
Worlds of Words 