words create worlds
Carnea-şi lumineazăîn faţa ochilor pescariliterele,în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşiîn plasele curioşilor,între buricele degetelorgolite de pasiune.Aproape arzând,pe şinele neînceputurilorse adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţiaîn surdul scrâncet al roţilorevitând putrefacţia.Aşteaptă să-nceapă o altă lume.Timpul,neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om,le râde cu
Anul 2014. Terra. Sau Pământul, planetă dintr-o galaxie pe care noi am numit-o Calea Lactee. Nu ştim dacă are un alt nume. Poate că n-are. Doar noi dăm nume. Ştim doar ceea ce ştim noi, ceea ce noi am denumit. Noi suntem oameni. Noi suntem bărbaţi şi femei şi copii, specii diferite aparţinând aceluiaşi gen
Cuvintele m-au fascinat întotdeauna. Când eram mică, le mai stâlceam, schimbam ordinea literelor. Îmi suna mai bine portolacă, de exemplu. Era mai dulce aşa. Avea o căldură aparte pe care „portocala“ o pierdea. Cuvintele nu-mi erau doar sunete, dar şi gust, aromă, textură ori dans şi desen. Eram deja la şcoală şi mă jucam cu
Răsăritul acestei zile m-a surprins cu lumina sa rozalie, încadrată între vişiniu şi mov şi albastru pentru ca, puţin mai târziu, printre straturile norilor să se ivească şi soarele, blând, atât de blând. Nu obişnuiesc să mă trezesc la asemenea ore. M-a trezit Cerul sau poate Lumina, mereu invocată, ca să-mi dăruiască această bucurie de-a
“Oamenii nu ascultă nici atunci când le vorbeşti faţă-n faţă. Se plictisesc repede, îşi pierd atenţia, cu-atât mai mult dacă le dai prea multe explicaţii. Oamenii s-au obişnuit cu porunci. Dacă le porunceşti, ori se supun, ori se opun. Dar dacă încerci să le explici, se plictisesc şi te consideră prea lent ori prea înapoiat
Worlds of Words 