M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
Etichetă: toamna
cum să răzbeşti într-o lume ciudatăatârnând între cer şi pământ,cum să rodeşti solare nervuriprintre umbrele celor de sussă rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute,cum să dansezi, cum să te-apleci,cum să te schimbi neîntreruptîn rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna.Învaţă să trăieşti şi să mori de la frunze.©Daniela Marin, 2023, Octombrie
În trandafiri de-abia iviţi
azi Toamna mi s-a îmbrăcat.
Se răsucea în oglindiri de clipe aurii, făloasă până peste cap.


