By Poezii revizitate
din volumul ea (1999)
Gresia tinereţii
Pleoscăie lacrimile pe podea precum ploaia strecurată prin acoperişul spart.
Degeaba încerc să le şterg.
Se fac una cu piatra rozalie, carnea mea crudă zăcândă pe jos.
Nici nu mai sunt lacrimi, ci pietre ce-şi cântă căderea.
Podeaua e-aceeaşi.
Aceeaşi gresie a tinereţii călcate de-atâtea picioare-ncălţate.
