words create worlds
Şi dacă iubire ar fi dumnezeu,nu frică,uneltire şi răzbunare,duşmani şi fraţimedaliaţi, încununaţi… Şi dacă din iubire ar crede oamenii în Dumnezeu,şi nu din frică,nu din nevoie,şi nu din disperare… Ar crede pentru că ar simţi Iubireatopind iluzoriile gratii,mărunţind bolovanii mormântuluiîn care demult au îngropat-o…Dacă ar crede pentru că ar TRĂI Iubireaaprinzându-se în fiinţa lor“precum lumânările
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
cum să răzbeşti într-o lume ciudatăatârnând între cer şi pământ,cum să rodeşti solare nervuriprintre umbrele celor de sussă rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute,cum să dansezi, cum să te-apleci,cum să te schimbi neîntreruptîn rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna.Învaţă să trăieşti şi să mori de la frunze.©Daniela Marin, 2023, Octombrie
Într-un timp al trecerii prin timpuri mă minunam de neclintirea-ţi rotundă. Spre far cu ochii aţintiţi către un răsărit neştiut dimpreună cu veghetorul, el, dragul,mereu aşteptându-mă să ajungîn spatele lui adunat din rămăşiţele focului dintâi m-am aşezat în tronul scobit de istorie.Priveam valurile cum îi mângâie solzii ca dinţii unei guri flămânde de iubire.Nici nu-ndrăzneau
Sub ploaia măruntă plângându-mi plecarea iată-mă iară plutind. Seninu-mi ascund în buzunarele inimii care cu apele tale să se umple aşteaptă. Şi zâmbet, şi viaţă ascunse prea bine în pivniţe pline după lumina ta tânjesc. Şi uite cum Soarele se desfăşoară pe sine în mine ghemul lumilor întinzând. Fire-mi întinde să mă prind bine de
Worlds of Words 