Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri
Categorie: Anotimpurile cuvintelor – poezie
La colţ, de parcă umbra zidurilor alb-gălbui avea să-ţi apere tristeţea sub solzii nevăzuţi ai pietrei strat peste strat rânduiţi, translucizi şi-atât de invizibili ochilor pierduţi în adâncimea unei fugi nedespărţite de preludiul surd al vieţii. Nici nu ştiam că timpul se acoperă cu solzi până devine piatră nici sugrumarea-ţi nu ştiam că seacă. Şi
În trandafiri de-abia iviţi
azi Toamna mi s-a îmbrăcat.
Se răsucea în oglindiri de clipe aurii, făloasă până peste cap.


