words create worlds
Împărtăşirea şi mărturisirea sunt vindecările trupului. Asta am simţit eu de ziua mea, în faţa mării, citind darul pe care mi l-a dăruit Mihai Cotea. Să împărtăşeşti o trăire, să simţi ceea ce “altcineva” a experientizat este (ziceam, cred, într-una din poeziile din Eternul exerciţiu) dumnezeu-unimea. Atunci nimic nu păstrează o distanţă-diferenţiere-separare, pentru că nimic
Inițial publicat pe Colțul Cultural:
? O carte de poezie nu se începe, se mângâie parcurgând-o. O carte în care cineva a reunit cioburi de suflet, se privește cu ochii mari, se respiră, se palpită, se iubește, se alină și se dă înapoi, la nivel simbolic, sub formă de recunoștință altora. Consider că…
Source of image: Google The horse came back alone. No one behind, no one aside. The shivering grass cried. Approaching, he shortened his stride to the falling of croaks and the chirps of the wild, a symphony like an imperial tide, a rhythm of waves from a chaos that tried to soften his
Words falling like the tear drops hanging on the strings of hopes, words you never knew before falling deep into your core. Would you take them in your heart? Would you wrap them in some art you are calling poetry just to fight their bigotry? Sounds that sound like loving waves hidden in
You knew my heart had wings but no feet to step on the rock in your heart. Thirsty for you, I flew to the river. I couldn’t land but tripped on a pebble I swallowed and now the egg of our love I contain. ©Daniela Marin, 2018 My poem for the dVerse Poets Pub Quadrille –
Worlds of Words 