words create worlds
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare? Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să se ia
Biciul peste suflet Stăpânul zâmbea sufletul se chircea un melc se făcea şi lumea-nchidea. Firele din biciul brut carnea sufletului crud însemnau pe buze mut peste chipul tot mai slut strigătul de dor căzut din trupul tot mai mărunt până omul s-a făcut doar un melc etern tăcut. Cred că am scris poezia
Worlds of Words 