Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia #poem

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia

 

Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat!

De ce ne-o fi legat dacă legătura doare?

 

Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea

şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer!

Să se ia praful de pe bărbatul ce-aşteaptă vătaful

să-i scoată aripile din inelul de fier!

Să se ia spuma de pe cununa de aur

să nu fie laur pentru balaur!

Să se ia voalul de pe mireasa pierdută

să nu se mai vadă urâtă!

Să se ia ce-o fi de luat

şi să rămână

ce e dat!

 

Un poem din volumul Amintiri, că tot i-a plăcut lui Mihai Cotea şi pare a fi în ton şi cu valul – Povestea celei de-a doua scrisori.

Foto: Un copac din Cişmigiu, fotografiat cu câţiva ani în urmă.

One thought on “Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia #poem

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.