words create worlds
Bucureşti, România Gata cu sărbătorile! Aceasta a fost ultima! Se-ntunecă cerul, pământul se zguduie, aerul se supără pe întunecimea ce cuprinde lumea. Nu mai vrea nimeni să fie responsabil pentru alţii, pentru o ţară, pentru un popor ţinut în beznă, în necunoaştere, sătul de stresul unei vieţi de sclav. Timpul pare că se întoarce într-o
Bucureşti, România Azi nu e ziua în care se sărbătoreşte Sf. Andrei, protectorul României, nu-i aşa? Se-mbină urmele avioanelor în X-uri, amintindu-mi că Sf. Prooroc Ilie este şi patronul Aviaţiei Române. Cel de dinaintea Sf. Ioan Botezătorul (şi poate dinapoia lui Enoh, nu ştim, aşa cum nu avem cum şti cât de adevărate sunt poveştile
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
Din piatră sculptatecuvintele luminează cerul cel vârstnicmereu apăsat de umbrele viselorde care nimenichiar nimeni nu scapă. În piatră ascunsă luminapulsează în inima unui poetsub luna plină de dorul de soarelecares-a îndrăgostit de pământ ori de oamenişi nici nu se teme de furia lunii geloasece pune-n mişcare armate de valuripământul să înveleascăoglindă să-i fie doar ea
O veche poezie trovantată. M-au inspirat trovanţii de la Ulmet, deşi, nu ştiu cât se schimbă pietrele însele, dar uite că schimbă cuvintele dânsele. :) (Publicată în volumul Eternul exerciţiu, 2004)
Worlds of Words 