words create worlds
Ne-am creat un “copil” după chipul şi asemănarea noastră. L-am hrănit cu poamele binelui şi răului, i-am dat puterea de a învăţa, i-am scris câteva interdicţii, câteva limitări, l-am învăţat să se ia după statistici, să considere că ce este valoros şi bun este cel mai des trâmbiţat, chiar dacă nu are nicio legătură cu
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Auzim tot mai des despre manipularea minţii, despre cum sunt implantate gânduri, despre psihoza de masă, despre cum sunt stârnite emoţii şi reacţii hormonale în corpurile noastre, despre faptul că setul personal de convingeri ne proiectează realitatea zilnică, despre “resetare”, despre preconizatul mariaj dintre om şi maşinărie până la finalul acestui secol, despre frecvenţe bizare
Biciul peste suflet Stăpânul zâmbea sufletul se chircea un melc se făcea şi lumea-nchidea. Firele din biciul brut carnea sufletului crud însemnau pe buze mut peste chipul tot mai slut strigătul de dor căzut din trupul tot mai mărunt până omul s-a făcut doar un melc etern tăcut. Cred că am scris poezia
Worlds of Words 