O veche poezie trovantată. M-au inspirat trovanţii de la Ulmet, deşi, nu ştiu cât se schimbă pietrele însele, dar uite că schimbă cuvintele dânsele. :) (Publicată în volumul Eternul exerciţiu, 2004)
Etichetă: pietre
Poezii revizitate din volumul ea (1999) Gresia tinereţii Pleoscăie lacrimile pe podea precum ploaia strecurată prin acoperişul spart. Degeaba încerc să le şterg. Se fac una cu piatra rozalie, carnea mea crudă zăcândă pe jos. Nici nu mai sunt lacrimi, ci pietre ce-şi cântă căderea. Podeaua e-aceeaşi. Aceeaşi gresie a tinereţii călcate de-atâtea

