Am tăcut şi tăcerea ne-a umplut sufletele unul cu altul. Ne-am ţinut palmele până când unul într-altul trupurile au pătruns fiind, şi-un singur Dumnezeu a strălucit. Daniela Marin – „Eternul exerciţiu” – Editura Cartea Daath, 2004
Etichetă: poem
Femeie aşteptând Femeie arătând A femeie-aşteptând În muzica voluptoasâ Tresârind sperioasâ Printre masculi înroşiţi În scaune priponiţi Eternul exerciţiu Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate, dar mai ales în suferinţă, în naşterea prin mâini, în existenţa cuvintelor în vârful degetelor sau a sentimentelor în mijlocul palmelor. Îţi trebuie o repetiţie pentru-a muri şi-a
Worlds of Words 