words create worlds
Poezia Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este ţapa care plânge,ochiul călcâiului care plânge.O voi, prieteni,poezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit. Elegia a doua – Getica
La colţ, de parcă umbra zidurilor alb-gălbui avea să-ţi apere tristeţea sub solzii nevăzuţi ai pietrei strat peste strat rânduiţi, translucizi şi-atât de invizibili ochilor pierduţi în adâncimea unei fugi nedespărţite de preludiul surd al vieţii. Nici nu ştiam că timpul se acoperă cu solzi până devine piatră nici sugrumarea-ţi nu ştiam că seacă. Şi
încă 8 martie Mai am timp să mai scriu şi eu ceva pentru ziua de azi? Şi ce să scriu? Ce importanţă are, până la urmă? A, da, e importantă şi vreo defulare dacă s-a adunat ceva prin rărunchii omului. Dar nici măcar nu simt asta. Poate sunt obosită, că de la 8:45 şi până
Rezultatul acestui concurs va fi anunţat în data de 10 martie. Tot atunci vom anunţa şi câştigătorii concursului de poezie “în timpul acesta”. Cartea Daath Blog Concluzia mea după ce am văzut filmul Bohemian Rapsody a fost că artistul trebuie să-şi scrie viaţa el însuşi. Cât e viu şi vie îi este percepţia faţă de
Gata! Mi-am luat o pauză! mi-am zis azi, bucurându-mă de cerul senin, de soare şi păsări, de lacul atât de albastru în timp ce, firesc, m-am trezit fredonând refrenul unui cântec drag mie. Ăsta mi-a fost Mărţişorul!
Worlds of Words 