words create worlds
M-a izbit cu proiecţia lui atât de înaltă, până capul pe spate dat mult, fără plete, până seninul în zâmbet jucăuş imprimat din proiecţia lui asupra lumii direct în fiinţa mea ce dacă el atât de înalt şi răsfirat s-atingă norii cu vârfurile frunzelor pe care le-am mângâiat cu vârfurile degetelor mele înălţate, zburate mult
Spirala Punctul vieţii tresări. În ochii tăi priveam istoria ce-avea să-mi prăfuie braţele, în ruginire aripile. Vântul neschimbat în acelaşi vârtej purtându-ne pe amândoi în aceeaşi căutare de unul, de altul. A trecut un mai târziu prin gară Şi-a trecut un mai târziu, două mai târziuri, nouă mai târziuri prin inima mea trecut-au precum soldaţii
Îngerul şi oglinda fermecată Am călătorit mult. Trenul în care m-am suit avea un orar ciudat. Cînd mergea ca nebunul, străduindu-se să depăşească viteza luminii, cînd se oprea în mijlocul cine ştie cărei pajişti colorate de gunoaiele trecătorilor de dinaintea mea. De fapt, nu a fost un singur tren. Sau poate a fost… Îmi aduc
Worlds of Words 