Degradare 2 #poem

cu elegantele-i gheare scârţâie epiderma (îmbrăcat după al minţii păcat) jur­-împrejurul cărnii fragede (cândva) a mărului (blestemul omului purtat în fibrele gândului) multiplicat, încet, încet, încet, (decadent) microscopică infiltrare o desacralizare a vieţii într-o materie care doare (roade) şi taie încet, încet, încet, (salivând abundent) zimţii de colţi rânjindu-şi vedetă-n imensul ecran plăsmuirilor mentor domnul […]

Read More

Degradare 1 #poem

O seamă de reflexii lungi de când timpul era (doar suferinţă) mâinii care a dus la gură a şters cuvintele buzelor lacrimile obrajilor, şters-a mâna până când lacrimile întemniţate s-au făcut piatră golaşă-ntr-un apex de munte (într-un atlas încă nedescoperit) ori poate s-au eterizat în cerul desozonat, au secat în albia ochilor împăienjeniţi (întreţesute pânze-dureri […]

Read More