words create worlds
Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc, să te iubesc încă un an, până când
“Faptul că nu suntem responsabili pentru ceea ce simte sau gândește celălalt reprezintă una dintre provocările dezvoltării noastre întru lumina maturizării.
De ziua lui Nichita, anul ăsta, m-am întristat că n-am avut timp să caut ceva special, să trimit în eter salutul, urarea, iubirea. A doua zi m-am aşezat în faţa mării şi l-am rugat încă o dată să mă ierte şi nu ştiu de unde, dar s-a înălţat un zâmbet senin pe faţa mea. Şi-am
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri
Mi-am zis că trebuie să mai încetinesc puţin ritmul muncilor, să mai casc ochii şi-n alte părţi, să mai deschid şi eu reader-ul ăla de la wordpress, măcar vreo jumătate de oră. Ziceam că aşa mi-aş odihni, nu ochii, nu, dar măcar mintea. Ziceam, dar nu mai zic pentru că, uite, din nou, sincronicităţile îmi
