words create worlds
De vreo două săptămâni, printre tot felul de alte treburi/joburi, mă străduiesc să termin de citit şi editat un manuscris… M-am oprit. Nu ştiu ce atribut să adaug… absolut minunat, spectacular, frumos?… mi se pare că aş spune prea puţin despre această autentică pictură a vieţii, despre comoara asta de manuscris! De fiecare dată când
„Multă vreme am fost reticent față de atelierele de scriere și/sau creație literară, mergând pe premisa că te naști cu har (românul s-a născut poet, așa-i?), nu-l primești la ore ca pe bomboane, însă sînt pregătit să mă contrazic și exact asta am să fac în articolul acesta.” https://coltulcultural.wordpress.com/2021/02/07/am-fost-la-atelier-de-scriere-literara-si-a-meritat/ Ca editură şi ca persoană îţi
Oricât ar evita să-şi recunoască această nevoie, dar omul trăitor în dualismul electromagnetic planetar o are, are nevoie să-şi împărtăşească bucuria. Altfel, îi poate părea măruntă, egoistă, se poate simţi singur într-un pustiu al indiferenţei. Un sentiment vecin cu inutilitatea se poate înfiripa şi astfel devine posibilă frângerea aripilor dorinţei de a mai scrie sau de a mai scrie pentru a publica.
Linele ape blând străluceau în albastrul pictat de-un alb înaripat. emigrantul lacului, pe poduri de ceruri venit din sudul oceanelor din murmurul mărilor spre râuri izvoare drum căutând, un alb coborât prin soarele neştiind obiceiuri şi geruri timp măsurând, pescăruşul habar nu avea ce porumbel devenea peste lacurile lumii. Diamantul cununii pe apele line blând
Trăim, suntem contemporani cu cea mai dinamică perioadă a istoriei moderne a omenirii. Poate tot astfel gândeau şi generaţiile de la începutul secolului 18, 19, 20. Artiştii, scriitorii, poeţii, filozofii, avantgarda schimbării oricărei paradigme, trăiau ei oare aceeaşi stare de “misfit”? Se simţeau la fel de nepotriviţi cu lumea în care trăiau? Încercau să-i arate defectele, inerţiala rămânere în urma evoluţiei fireşti a conştiinţei? Cu siguranţă.
Worlds of Words 