20 iunie 2019, 23:23 Mâine e cea mai lungă zi a anului. Pentru noi, nordicii. În emisfera sudică e pe dos. Ca multe alte lucruri pe dos, upside-down, cu susul în jos, deşi “precum în cer aşa şi pe Pământ”. Am vrut să scriu aseară despre întâmplarea zilei, dar a “strigat” la mine Povestea şi
Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare? Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să se ia
Nu este un cuvânt des întâlnit, nu în vocabularul comun al cotidianului nostru, un cotidian ce permite schimbări drastice ale limbii române, astfel reflectându-le pe cele general-culturale ale începutului de secol. Şi acesta este un plus al volumului semnat de Mihai Cotea, Fosfene dintr-o altă viaţă. Poate fi şi un minus, având în vedere viteza
A drop of you, a drop of me, instants dripping through the unexpected heat. Surrounding us diaphanous fairies of fate in circles merging colors- a bit of blue, a chunk of red, into the blank of white, the time we never spent, a cloud, some memories submerged in the unknown, the present rose, a present
Roua râu’-acoperea de margini nu mai avea. Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului, rănile ţi le spăla de urâtul răului când lumina strălucea în bobi de apă-agăţaţi în vârfuri de iarbă scăldaţi, râul vieţii vindeca de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor. În poiana mieilor, roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor. ©Daniela Marin,2019 Am revenit azi,
Worlds of Words 