words create worlds
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
Nu ştiu cum au trecut primele luni ale acestui an. Nici nu-mi vine să cred că suntem aproape de sfârşitul lunii Martie, că primăvara s-a instalat chiar şi astronomic azi, deşi oamenii tot cu 21 Martie au rămas în minte. Dar ştiu că ultimele săptămâni au fost prea pline. Cel mai greu mi s-a părut
M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
cum să răzbeşti într-o lume ciudatăatârnând între cer şi pământ,cum să rodeşti solare nervuriprintre umbrele celor de sussă rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute,cum să dansezi, cum să te-apleci,cum să te schimbi neîntreruptîn rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna.Învaţă să trăieşti şi să mori de la frunze.©Daniela Marin, 2023, Octombrie
Într-un timp al trecerii prin timpuri mă minunam de neclintirea-ţi rotundă. Spre far cu ochii aţintiţi către un răsărit neştiut dimpreună cu veghetorul, el, dragul,mereu aşteptându-mă să ajungîn spatele lui adunat din rămăşiţele focului dintâi m-am aşezat în tronul scobit de istorie.Priveam valurile cum îi mângâie solzii ca dinţii unei guri flămânde de iubire.Nici nu-ndrăzneau
Worlds of Words 