words create worlds
Nu ştiu cum au trecut primele luni ale acestui an. Nici nu-mi vine să cred că suntem aproape de sfârşitul lunii Martie, că primăvara s-a instalat chiar şi astronomic azi, deşi oamenii tot cu 21 Martie au rămas în minte. Dar ştiu că ultimele săptămâni au fost prea pline. Cel mai greu mi s-a părut
M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
cum să răzbeşti într-o lume ciudatăatârnând între cer şi pământ,cum să rodeşti solare nervuriprintre umbrele celor de sussă rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute,cum să dansezi, cum să te-apleci,cum să te schimbi neîntreruptîn rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna.Învaţă să trăieşti şi să mori de la frunze.©Daniela Marin, 2023, Octombrie
Într-un timp al trecerii prin timpuri mă minunam de neclintirea-ţi rotundă. Spre far cu ochii aţintiţi către un răsărit neştiut dimpreună cu veghetorul, el, dragul,mereu aşteptându-mă să ajungîn spatele lui adunat din rămăşiţele focului dintâi m-am aşezat în tronul scobit de istorie.Priveam valurile cum îi mângâie solzii ca dinţii unei guri flămânde de iubire.Nici nu-ndrăzneau
Axul braţelor răstignite se rotea neîntrerupt. Auriul prin aer cobora peste ape iubirea ta străluncind. Numai tu îţi puteai oglindi aurita iubire, un auriu necuprins nici de lentile, doar prin hublouri străpungând avionul ce-avea să mă poarte departe. Pe sub norii întinşi, sub axul braţelor răstignite, lumea se tot întâmpla. ©Daniela Marin, aprilie 2023
Worlds of Words 