M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
Etichetă: parc
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri
M-a izbit cu proiecţia lui atât de înaltă, până capul pe spate dat mult, fără plete, până seninul în zâmbet jucăuş imprimat din proiecţia lui asupra lumii direct în fiinţa mea ce dacă el atât de înalt şi răsfirat s-atingă norii cu vârfurile frunzelor pe care le-am mângâiat cu vârfurile degetelor mele înălţate, zburate mult


