words create worlds
25 iulie 2020 Unul din efectele trecerii prin experienţa denumită pierdere şi/sau doliu este cu siguranţă reamintirea. Informaţii stocate în ascunsele reţele neuronale se reactivează atunci când se manifestă un context asemănător, deci cunoscut, atunci când complexul de emoţii care îl domină devine un declanşator automat. Aşa şi cu amintirea asta a mea. Poeziile au
Dragei mele prietene, Irina S. la început de mai din alte vremuri flori în zâmbet şi îmbrăţişare buchete-n bucurie şuvoi de amintiri nefotografice memorii holografice cuvinte zeci şi zeci de mii (rostite uneori cu ironie, folos să-mi fie asfalt sub tălpile-mi desprinse de gravitaţia mâloasă) perechi de gânduri nerostite în câmpuri ireale duhovnicele clipe (precum
Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru) Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa. Privesc cum Apele de ape se spală. Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt. Aerul purtător de consumator (învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe) curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic. Iarba
Pentru Rodica P. din ceruri violete lăsăt-ai să curgă glicina o-mbrăţişare de fluturi parfum trezitor de blândeţe o auroră cântată de corzi neştiute răsăritului mândru, apusului surd, strune şi slove tăcute topite-n suave petale curgând din palme de duh. lăsat-am glicina să curgă mai departe în lume
Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc,
Worlds of Words 