words create worlds
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri
Mi-am zis că trebuie să mai încetinesc puţin ritmul muncilor, să mai casc ochii şi-n alte părţi, să mai deschid şi eu reader-ul ăla de la wordpress, măcar vreo jumătate de oră. Ziceam că aşa mi-aş odihni, nu ochii, nu, dar măcar mintea. Ziceam, dar nu mai zic pentru că, uite, din nou, sincronicităţile îmi
Spectacolul Mes a avut două prezentări publice, în 14 şi în 30 iunie 2016. Ne-am grăbit să-l prezentăm în iunie, dar încă mai era mult de lucrat. Oricum, era în pregătire pentru stagiunea din toamna lui 2016. Numai că în aprilie, când am prezentat un alt nou spectacol, un text scris începând din noaptea de revelion şi chiar aşa intitulat, Revelion cu Dumnezeu, mă angajasem să-l prezint pe Mes în iunie, şi când îţi iei un angajament este firesc să-l respecţi, nu?
Încă nu s-a încheiat ziua de azi, Ziua Mondială a Teatrului, aşa că, în sfârşit, am reuşit să montez şi să încarc aceste fragmente din spectacolul “4×4 personaje”. Urmează spectacolul “Mes”. Sper să se încarce până la miezul nopţii şi acest ultim spectacol al Teatrului Spiritual, spectacol care a avut numai două reprezentaţii, în 14 şi 30 iunie 2016. De fapt, ne-am grăbit cu premiera, nu ştiam atunci cu adevărat de ce. Încă mai era mult de lucru. Urma să intre în repertoriu din toamna lui 2016.
Poezia Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este ţapa care plânge,ochiul călcâiului care plânge.O voi, prieteni,poezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit. Elegia a doua – Getica
Worlds of Words 