Ori de câte ori Când mi-s urâte zalele pământului, mică mă fac şi fug în zbor când trupul mi-i rănit, mă duc în cer, aripi să-mi ţeasă din nou tu nu vedeai că eu am aripi eu nu vedeam că nu
Împărtăşirea şi mărturisirea sunt vindecările trupului. Asta am simţit eu de ziua mea, în faţa mării, citind darul pe care mi l-a dăruit Mihai Cotea. Să împărtăşeşti o trăire, să simţi ceea ce “altcineva” a experientizat este (ziceam, cred, într-una din poeziile din Eternul exerciţiu) dumnezeu-unimea. Atunci nimic nu păstrează o distanţă-diferenţiere-separare, pentru că nimic
Inițial publicat pe Colțul Cultural:
? O carte de poezie nu se începe, se mângâie parcurgând-o. O carte în care cineva a reunit cioburi de suflet, se privește cu ochii mari, se respiră, se palpită, se iubește, se alină și se dă înapoi, la nivel simbolic, sub formă de recunoștință altora. Consider că…
Teach me more how to love lies hatred cruelty stupidity hypocrisy jealousy pretence compassionless barbarism brutalism insolence ingratitude intolerance integrity-not fear … or better don’t! Stop teaching and give me your indestructible love all-melting fusion power the incomprehensible wisdom and purity of mind. Embrace me in your kindness and heal my wounded eyes. Live your
I woke up this morning having a beautiful memory in my mind: William Ricketts’ superb sculpture from the Sanctuary he built on Mt. Dandenong, Melbourne, Australia to pay respect to the Aboriginal people. The innocence and purity of these eyes melted my heart the moment I saw them, in a place not too far from
Worlds of Words 