words create worlds
Poezii revizitate din volumul ea (1999) Gresia tinereţii Pleoscăie lacrimile pe podea precum ploaia strecurată prin acoperişul spart. Degeaba încerc să le şterg. Se fac una cu piatra rozalie, carnea mea crudă zăcândă pe jos. Nici nu mai sunt lacrimi, ci pietre ce-şi cântă căderea. Podeaua e-aceeaşi. Aceeaşi gresie a tinereţii călcate de-atâtea
Inițial publicat pe Colțul Cultural:
Pe Daniela Marin o citisem în diferitele sale posturi (poetă, prozatoare, blogger, editor etc.), dar până acum nu avusesem ocazia să o citesc în postură de dramaturg. Pentru mine e o dublă premieră, pentru că, recunosc, n-am mai scris niciodată despre ce am simțit la piesele de teatru…
Spirala Punctul vieţii tresări. În ochii tăi priveam istoria ce-avea să-mi prăfuie braţele, în ruginire aripile. Vântul neschimbat în acelaşi vârtej purtându-ne pe amândoi în aceeaşi căutare de unul, de altul. A trecut un mai târziu prin gară Şi-a trecut un mai târziu, două mai târziuri, nouă mai târziuri prin inima mea trecut-au precum soldaţii
Ori de câte ori Când mi-s urâte zalele pământului, mică mă fac şi fug în zbor când trupul mi-i rănit, mă duc în cer, aripi să-mi ţeasă din nou tu nu vedeai că eu am aripi eu nu vedeam că nu
Împărtăşirea şi mărturisirea sunt vindecările trupului. Asta am simţit eu de ziua mea, în faţa mării, citind darul pe care mi l-a dăruit Mihai Cotea. Să împărtăşeşti o trăire, să simţi ceea ce “altcineva” a experientizat este (ziceam, cred, într-una din poeziile din Eternul exerciţiu) dumnezeu-unimea. Atunci nimic nu păstrează o distanţă-diferenţiere-separare, pentru că nimic
Worlds of Words 