“Faptul că nu suntem responsabili pentru ceea ce simte sau gândește celălalt reprezintă una dintre provocările dezvoltării noastre întru lumina maturizării.
Author: Daniela Marin
De ziua lui Nichita, anul ăsta, m-am întristat că n-am avut timp să caut ceva special, să trimit în eter salutul, urarea, iubirea. A doua zi m-am aşezat în faţa mării şi l-am rugat încă o dată să mă ierte şi nu ştiu de unde, dar s-a înălţat un zâmbet senin pe faţa mea. Şi-am
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, zălog iubirii noastre mute ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală în suflet picura. Seninul de azi, irealul albastru-n fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului
Mi-am zis că trebuie să mai încetinesc puţin ritmul muncilor, să mai casc ochii şi-n alte părţi, să mai deschid şi eu reader-ul ăla de la wordpress, măcar vreo jumătate de oră. Ziceam că aşa mi-aş odihni, nu ochii, nu, dar măcar mintea. Ziceam, dar nu mai zic pentru că, uite, din nou, sincronicităţile îmi
Spectacolul Mes a avut două prezentări publice, în 14 şi în 30 iunie 2016. Ne-am grăbit să-l prezentăm în iunie, dar încă mai era mult de lucrat. Oricum, era în pregătire pentru stagiunea din toamna lui 2016. Numai că în aprilie, când am prezentat un alt nou spectacol, un text scris începând din noaptea de revelion şi chiar aşa intitulat, Revelion cu Dumnezeu, mă angajasem să-l prezint pe Mes în iunie, şi când îţi iei un angajament este firesc să-l respecţi, nu?
