Autor: Daniela Marin

Roua #poezie

Roua râu’-acoperea de margini nu mai avea. Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului, rănile ţi le spăla de urâtul răului când lumina strălucea în bobi de apă-agăţaţi în vârfuri de iarbă scăldaţi, râul vieţii vindeca de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor. În poiana mieilor, roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor. ©Daniela Marin,2019 featured image: from

Citește în continuare

Thoughtless #poem

A twisted careless thought curled back into the middle of my mind. An accidental consequence of someone else’s solid truth, a radiant silent reply, a whirling wind, the dust of scattered memories brought up. I wish I could have held it – a kite I’d never flown. I wish I could have kept it out

Citește în continuare

Une femme parle avec son coeur

Sărbătorindu-se azi doamnele ce poartă numele Elena, cărora le doresc să fie sănătoase şi strălucitoare în iubirea ce sunt, mi-am amintit de cântecul lui Roch Voisine, Helene. A fost o perioadă în viaţa mea în care îmi plăcea tare mult Roch Voisine. Nu neapărat şi cântecul Helene. ;) Altele erau “ale mele”. Dar azi, poate

Citește în continuare

Scrisoare pentru o prietenă – finalul scrisorii

Cum să aduni o fericire cu o nefericire şi să-ţi dea ceva pe plus? Nu-ţi poate da decât cel mult egal cu zero.

Dacă aduni două nefericiri, vei aduna pe axa numerelor negative multe bagaje care îngreunează şi impovărează familia. Două nefericiri nu pot da o fericire, la fel cum -2 nu poate fi egal cu +1. Din asta nu se scapă.