words create worlds
Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare? Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să […]
Read MoreNe aruncăm frumuseţea-n afară
pe garduri, şi plasme, în cerul, înaltul,
oriunde se-adună zâmbet de ceară,
oglindă de plastic, reflexie murdară
Pe verdele mării cu braţele-n cruce plutesc ca un nor.
Read MoreBiciul peste suflet Stăpânul zâmbea sufletul se chircea un melc se făcea şi lumea-nchidea. Firele din biciul brut carnea sufletului crud însemnau pe buze mut peste chipul tot mai slut strigătul de dor căzut din trupul tot mai mărunt până omul s-a făcut doar un melc etern tăcut. Cred că am scris poezia asta prin […]
Read MoreOriginally posted on @ntonesei's blog:
În primăvara anului trecut, am citit acest volum în versiunea sa electronică. Mi-a plăcut mult, așa că am scris o prefață. Nu de mult, volumul a apărut și în versiunea pe hîrtie, care arată foarte frumos și grafic/ tipografic. Mă gîndesc să sărbătoresc cumva evenimentul reluînd aici prefața mea……
