Joi – o #poezie din “amintiri”

     Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită                                                                                  mi-am zis cândva.      Acum tu mi-ai zâmbit.      Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret,       precum lumânările de Paşti, una de la alta.       Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer.        Am înviat.        Acum am timp să-ţi mulţumesc, […]

Read More

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia #poem

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia   Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare?   Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să […]

Read More

Nu ne dăm voie

Ne aruncăm frumuseţea-n afară
pe garduri, şi plasme, în cerul, înaltul,
oriunde se-adună zâmbet de ceară,
oglindă de plastic, reflexie murdară

Read More

Zborul din mare

Pe verdele mării cu braţele-n cruce plutesc ca un nor.

Read More

Biciul peste suflet

Biciul peste suflet Stăpânul zâmbea sufletul se chircea un melc se făcea şi lumea-nchidea. Firele din biciul brut carnea sufletului crud însemnau pe buze mut peste chipul tot mai slut strigătul de dor căzut din trupul tot mai mărunt până omul s-a făcut doar un melc etern tăcut. Cred că am scris poezia asta prin […]

Read More