Citind recentul articol al psihoterapeutului Alexandrina-Carmen Ene, mi-am amintit de această poezie: Biciul peste suflet Stăpânul zâmbeasufletul se chirceaun melc se făceaşi lumea-nchidea.Firele din biciul brutcarnea sufletului crudînsemnau pe buze mutpeste chipul tot mai slutstrigătul de dor căzutdin trupul tot mai măruntpână omul s-a făcutdoar un melc etern tăcut. Melcii despre care vorbeşte Carmen s-au
Etichetă: poem
Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc, să te iubesc încă un an, până când
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri
Linele ape blând străluceau în albastrul pictat de-un alb înaripat. emigrantul lacului, pe poduri de ceruri venit din sudul oceanelor din murmurul mărilor spre râuri izvoare drum căutând, un alb coborât prin soarele neştiind obiceiuri şi geruri timp măsurând, pescăruşul habar nu avea ce porumbel devenea peste lacurile lumii. Diamantul cununii pe apele line blând
It’s not about controlling the thoughts that appear in our mind. It’s about watching them and their effects on our mood. Becoming attached to anything is a choice, a conscious one. But, we so rarely are truly conscious of what is happening in and not to our body. Every word has its own frequency. Its




