Mă doare ochiul care nu te-a mai văzut drept,
nici scrisorile nu ţi-a mai citit demult, de când s-a rupt pe sine de sine
de când s-a ambalat în cutii, într-unele felii,
s-a dat, s-a împărţit, să-i fie pe lumea cealaltă.
Categorie: Cărţile mele
Brazdele astea adânci Trebuie să plâng ca să plouă, ca să se umple rănile cu ploaie. Doar cerul poate să spele sarea sufletului plâns. Doar cerul mai poate curăţa albia hrănită cu zoaie. Altfel nimic n-a mai creşte nici grâul, nici macii, şi foametea-i va ucide, săracii. Trebuie să plâng ca să plouă. Ploaia ştie
(Că tot e lună plină şi tot pentru rubrica “Dialogul de azi” a fost scris şi dialogul acesta. E-adevărat, în 2015.) Luna Te-ai uitat la lună? De ce să mă uit la lună? E plină. Aşa, şi? Şi, e frumoasă. Aşa, şi? Nu ştiu, parcă e specială, parcă e altfel. Altfel decât o
A venit dintr-odată, ca o găselniţă disperată în fuga de urât. Nu asta era soluţia pentru o vindecare reală, bineînţeles că nu. Ar fi putut fi, totuşi, un calmant. Aşa că am plecat la mare cu doi prieteni şi cu speranţa că-mi voi curăţa ochii de tot urâtul observat, adunat, necurăţat. Speram că-mi voi găsi
Inițial publicat pe Teatrul Spiritual:
Două dintre piesele prezentate de Teatrul Spiritual, în cei aproape doi ani de când s-a ivit în lume, s-au adunat într-un volum, mai exact în primul volum al Colecţiei TEATRU, în catalogul Editurii Cartea Daath. Conceptul grafic al colecţiei este semnat de Irina Maria Gănescu. Am scris aceste piese…
