Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc, să te iubesc încă un an, până când
Etichetă: poezie
A venit dintr-odată, ca o găselniţă disperată în fuga de urât. Nu asta era soluţia pentru o vindecare reală, bineînţeles că nu. Ar fi putut fi, totuşi, un calmant. Aşa că am plecat la mare cu doi prieteni şi cu speranţa că-mi voi curăţa ochii de tot urâtul observat, adunat, necurăţat. Speram că-mi voi găsi
“Inima mea, când vorbeşte, ştii, spune poezii. Ochii mei sunt maeştri graffiti, pictează viaţă pe străzile pustii. Mâinile mele dezmiardă orizontul scriind cu arătătorul: „speranţă”. Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni Şi-a intrat în vacanţă.” Cu aceste versuri debutează spectacolul-poezie intitulat “Repetiţie în Casa Inimii”. O poezie din volumul “Purtătorul de cuvinte”,
Sensul acestei colecţii este evident din însuşi titlul său. Pluralul NOI reflectă adunarea a cel puţin doi autori între copertele unei cărţi, autori care să vorbească despre noi, oamenii acestui prezent al secolului XXI. Fie că folosesc cuvântul sau imaginea, fie că folosesc forme diferite de expresie a gândurilor lor, autorii îşi adună sufletul şi
Eternul exerciţiu al iubirii, ori exersarea iubirii prin toate experientele vietii… Printre picaturi am reusit sa adun intr-un filmulet cite ceva din perceptia mea fata de cuvintele adunate in acest volum nascut cu 10 ani in urma.
Worlds of Words 