Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc, să te iubesc încă un an, până când
Etichetă: amintiri – poezie
Poezii revizitate din volumul ea (1999) Gresia tinereţii Pleoscăie lacrimile pe podea precum ploaia strecurată prin acoperişul spart. Degeaba încerc să le şterg. Se fac una cu piatra rozalie, carnea mea crudă zăcândă pe jos. Nici nu mai sunt lacrimi, ci pietre ce-şi cântă căderea. Podeaua e-aceeaşi. Aceeaşi gresie a tinereţii călcate de-atâtea
Spirala Punctul vieţii tresări. În ochii tăi priveam istoria ce-avea să-mi prăfuie braţele, în ruginire aripile. Vântul neschimbat în acelaşi vârtej purtându-ne pe amândoi în aceeaşi căutare de unul, de altul. A trecut un mai târziu prin gară Şi-a trecut un mai târziu, două mai târziuri, nouă mai târziuri prin inima mea trecut-au precum soldaţii
Ori de câte ori Când mi-s urâte zalele pământului, mică mă fac şi fug în zbor când trupul mi-i rănit, mă duc în cer, aripi să-mi ţeasă din nou tu nu vedeai că eu am aripi eu nu vedeam că nu
Mă doare ochiul care nu te-a mai văzut drept,
nici scrisorile nu ţi-a mai citit demult, de când s-a rupt pe sine de sine
de când s-a ambalat în cutii, într-unele felii,
s-a dat, s-a împărţit, să-i fie pe lumea cealaltă.
Worlds of Words 