words create worlds
Aliniate în paginile unei cărţi, cuvintele. În spatele lor, trăirile. Trăirile oamenilor. Prea des uităm această realitate. O schingium sub eticheta “autorului” sau “autoarei”, astfel plasând un zid autoritar între fiinţa umană şi creator, aruncând asupra omului ce scrie o hlamidă încărcată de o neştiută responsabilitate. Poate că există idei care trebuie să fie
25 iulie 2020 Unul din efectele trecerii prin experienţa denumită pierdere şi/sau doliu este cu siguranţă reamintirea. Informaţii stocate în ascunsele reţele neuronale se reactivează atunci când se manifestă un context asemănător, deci cunoscut, atunci când complexul de emoţii care îl domină devine un declanşator automat. Aşa şi cu amintirea asta a mea. Poeziile au
O veche poezie trovantată. M-au inspirat trovanţii de la Ulmet, deşi, nu ştiu cât se schimbă pietrele însele, dar uite că schimbă cuvintele dânsele. :) (Publicată în volumul Eternul exerciţiu, 2004)
Mă doare ochiul care nu te-a mai văzut drept,
nici scrisorile nu ţi-a mai citit demult, de când s-a rupt pe sine de sine
de când s-a ambalat în cutii, într-unele felii,
s-a dat, s-a împărţit, să-i fie pe lumea cealaltă.
Un extras din cartea “NOI în secolul XXI – volumul 2 – Caietul Danielei. Cândva am publicat această poveste sub titlul “Îngerul şi oglinda fermecată”. În Caietul Danielei, cea de-a doua parte a volumului, căci prima îi aparţine Dariei Gănescu, am inclus “Îngerul şi oglinda fermecată” într-o poveste mai lungă, ce se întinde pe mai multe pagini…
Worlds of Words 