Mă doare ochiul care nu te-a mai văzut drept,
nici scrisorile nu ţi-a mai citit demult, de când s-a rupt pe sine de sine
de când s-a ambalat în cutii, într-unele felii,
s-a dat, s-a împărţit, să-i fie pe lumea cealaltă.
Etichetă: Iubire
(Că tot e lună plină şi tot pentru rubrica “Dialogul de azi” a fost scris şi dialogul acesta. E-adevărat, în 2015.) Luna Te-ai uitat la lună? De ce să mă uit la lună? E plină. Aşa, şi? Şi, e frumoasă. Aşa, şi? Nu ştiu, parcă e specială, parcă e altfel. Altfel decât o
“Inima mea, când vorbeşte, ştii, spune poezii. Ochii mei sunt maeştri graffiti, pictează viaţă pe străzile pustii. Mâinile mele dezmiardă orizontul scriind cu arătătorul: „speranţă”. Mintea mea a obosit încercând să înţeleagă atâtea minuni Şi-a intrat în vacanţă.” Cu aceste versuri debutează spectacolul-poezie intitulat “Repetiţie în Casa Inimii”. O poezie din volumul “Purtătorul de cuvinte”,
Greu de înţeles şi foarte greu de schimbat această paradigmă a opoziţiei, a respingerii! Ea se respiră din aerul in-format astfel! Diferenţierea şi opunerea rezistenţei sunt primele lucruri pe care le învaţă gândirea omului mic. Aşa învaţă să gândească omul, după modelele existente în mediul înconjurător.
Îţi mulţumesc că mi te-ai arătat. În fel şi chip. Că mi-ai permis să te cunosc şi să te recunosc şi-aici, în lumea asta. Atât cât ai vrut tu. Eu te-am tot căutat! Cât de mult mi-ai lipsit! Cât mi-a lipsit această căldură, acest… Acasă! Cât aş fi vrut să-ţi pot spune toate astea, să
